Ce este în spatele dorințelor tale?
Te-ai obișnuit, nu-i așa, ca la fiecare final de an să-ți scrii obiective noi pe o agendă. Apoi să-ți stabilești planuri de acțiune, să vezi cu ce pas începi, apoi care-i urmatorul și tot așa.
Faci analiza SWOT și de aici mai ies ceva obiective. Agenda s-a umplut de obiective mai mici care fac parte din obiectivul mare și acum ai de lucru, nu glumă.
Ani de zile am lucrat și eu în acest fel și mintea mea era setată tot timpul pe obiective. Și dacă atingeam un obiectiv, eram deja cu ochii pe următorul. Și tot așa…
Era precum o goană tot anul și gândul meu era permanent ăsta: ”să-mi ating obiectivele”. Desigur că mă bucuram și de călătorie și cu toate acestea atingerea obiectivului nu mă făcea să mă simt pe deplin fericită, așa cum credeam atunci când mi-l stabileam.
Înainte să-ți setezi obiectivele pentru noul an, vreau să-ți ofer o altă perspectivă a acestui obicei, devenit deja tradiție.
Care-i nevoia ta, de fapt?
În spatele fiecarui obiectiv se afla o altă dorință, și o altă dorință, și o altă dorință. Și în spatele fiecărei dorințe stă de fapt o NEVOIE ce se vrea satisfăcută.
Îți mai amintești Piramida lui Maslow?
Nevoile pe care tu le ai sunt fie la nivel de siguranță (a job-ului, financiară), nevoi fiziologice (de adăpost, de mediu, de sănătate), de apartenență (familie, prieteni, grupuri sociale, de a iubi și a fi iubit), de stimă (respect, atenție, recunoaștere, prestigiu, etc).
Care sunt, de fapt, nevoile pe care dorești să ți le acoperi prin atingerea obiectivelor?
Este o întrebare la care îți recomand să reflectezi câteva minute. Pentru că atingerea obiectivului nu înseamnă că aduce cu sine și satisfacerea nevoii.
Și pentru asta vreau să faci o retrospectivă a anului care tocmai se încheie și să te uiți la obiectivele pe care ți le-ai stabilit pentru anul încheiat.
Câte dintre ele le-ai atins? Ce nevoi ți-ai rezolvat prin atingerea acestor obiective? Observă aceste aspecte și observă ce nevoi au rămas nesatisfăcute, deși ai atins obiectivul.
De curând am lucrat personal la acest aspect și am realizat că nevoia mea de LIBERTATE (sub toate formele ei – de creativitate, creație, alegere) nu mi-a fost satisfăcută plecând din corporația în care am lucrat mulți ani.
Îmi doream să am libertatea de a face din pasiunea mea un business și chiar am reușit. Și cu toate acestea sentimentul că ceva lipsește, m-a făcut să mă uit puțin din altă perspectivă.
Mi-am atins obiectivul. Și totuși ce lipsește?
Și am realizat că de fapt nevoia care a stat în spatele obiectivului meu nu a fost satisfăcută: libertatea de a trăi cu totul în ADEVĂRUL meu, de a mă ”așeza” cu totul în spațiul creat de această alegere prin asertivitate, manifestare, exprimare, etc.
Și nefăcând eu asta, au facut-o alții în locul meu, ocupând ei acel spațiu neocupat de mine. De ce? Pentru că le-am eu dat voie, le-am cedat spațiul meu într-un mod inconștient.
Și lucrând în acest fel, făcând această introspecție din această perspectivă, am reușit să-mi rezolv această nevoie. Iar obiectivele mele pentru anul următor pornesc de pe plus și nu de pe minus. Din starea de abundență și nu dintr-o stare de lipsă.
Obiective setate din abundență, nu din lipsă
Călătoria spre tine, un DAR Divin
Când începi să nu-ți mai găsești locul, să simți că ceva lipsește din viața ta, deși aparent ai o viață îndestulătoare, este clar că ai ajuns într-un punct de cotitură.
Un moment în care începi să cauți frenetic răspunsuri la întrebări ce te frământă: ”Ce nu e în regulă cu mine?”, ”Ce caut eu în viața mea?” și ai impresia că ai luat-o razna pentru că toți ceilalți din jurul tău sunt bine. Doar tu simți că nu mai poți să duci atâta gol interior, că nimeni nu ți-ar înțelege of-ul, că parcă nu poți spune nimănui ce e de fapt în sufletul tău. Ai lăsat atâta amar de vreme să se vadă o parte din tine care putea suplini golul, poleiala strălucitoare a imaginii tale de femeie puternică și independentă sau de mama eroină sau soție devotată, care se descurcă singură și fără ajutor pentru că POATE !
Doar că sufletul tău a ajuns în punctul în care acum își cere tributul! Să cadă icoana, prea grea cu poleiala ei, a imaginii tale de femeie care ”trebuie” să poată!
Să cadă măștile! Nu mai ai nevoie de ele. Te-au ajutat cândva, însă acum nu le mai poți duce. Ai fi un Sisif într-un cerc al suferinței.
Decizi tu sau alții pentru tine?
Nu, nu vreau să te întristez cu rândurile mele, vreau doar să trag un semnal de alarmă!
Lipsa autocunoașterii te va ține prizoniera unei vieți în care vei fi măcinată într-un malaxor al deciziilor celorlalți.
Pentru că atunci când tu nu decizi pentru tine, alții îți vor conduce destinul. Și acum să nu te gândești la guvernanți și alte asemenea titluri de pe eșichierul politic.
Vreau să te uiți în jurul tău și să observi cum este viața ta, cum ești tu în viața ta, cum te simți tu în viața ta. Pentru că singura persoană responsabilă de viața ta ești tu și toate alegerile pe care tu le-ai făcut pană acum.
Deci ai suficient de multă treabă cu tine în viața asta încât să nu-ți ajungă timpul să te ocupi de treburile altora, fie ei și guvernanți.
Viața pe care o ai este suma micilor alegeri și decizii pe care le-ai luat zilnic. Luate separat ele pot părea neînsemnate, însă ele ți-au definit drumul care te-a adus până aici. Îți definesc drumul pe care mergi în viață mai departe.
Frumusețea vieții este că ai libertatea de a lua hotărâri care te privesc, alegeri personale care ți se potrivesc. Pentru a rămâne la cârma vieții tale și a nu te lăsa condusă de alții pe drumurile lor, pentru a nu lăsa ca alții să ia decizii în locul tău, ai nevoie să știi ce vrei. Iar ca să știi ce vrei, ai nevoie să te cunoști cu adevărat.
Călătorind spre Lumina din tine
Când tu te Cunoști pe tine, știi cine ești și ce poți fi, îți iei deciziile în mod conștient.
Ești congruentă, aliniată cu ceea ce gândești, simți și faci, iar asta îți aduce o liniște și un echilibru interior extraordinar. Nu mai simți că te rupi în bucățele pentru că în tine se dă o luptă și nu știi ce să alegi ca să nu superi pe nimeni.
Cunoscându-te și vindecându-te pe tine vei putea creea relații sănătoase cu cei din jur, poți intra în relații parteneriale sănătoase. Ieși din relațiile toxice în care nu te simți susținută, apreciată și iubită pentru ceea ce ești.
Doar atunci când te cunoști suficient de bine, vei ști ce să faci cu viața ta. Știi unde ești și unde vrei să ajungi. Și faci tot ce ține de tine încât să-ți împlinești visurile. Pentru că atunci când știi cine ești, începi să respiri aerul curat al Libertății de a alege ce este potrivit pentru tine și pentru sufletul tău.
Când te cunoști pe tine, Universul îți aduce în cale oamenii potriviți, ghizii care te vor călăuzi să vezi Lumina din tine. Pentru că ești pregătită să primești și să vezi! Iar acest lucru îți ușurează munca cu tine de autocunoaștere și te va ajuta să te pui pe Calea Ta.
Vei știi că ești pe Calea ta când lucrurile se întâmplă cu ușurință, așa cum ai înota în ape calde și liniștite. Te simți ca peștele în apă iar viața nu mai este o luptă pentru putere, nu mai este un teren pentru război cu tine și cu ceilalți, ci este acceptare și înțelegere că tot ce vine spre tine are o noimă. Sunt experiențe care te ajută să evoluezi și să înveți lecții noi.
Și abia atunci poți spune că ești într-o călătorie minunată. O călătorie eternă al cărei scop este evoluția ta. Pentru că spiritul tău este într-o călătorie de evoluție, aici și acum.
Imaginează-ți această călătorie ca și cum te-ai îmbarca într-un tren Mocănița cu care faci înconjurul lumii. Și ritmul ei încet și melodios te încântă pentru că ai timp să vezi peisajele, să te bucuri de călătorie în timp ce experimentezi, să îți înveți lecțiile și să știi, în sufletul tău, că tot ce vine spre tine este pentru binele tău cel mai înalt.
Poți începe această călătorie chiar acum, cu cel mai mic pas pe care-l poți face.
Răspunde-ți la întrebarea: ce-și dorește sufletul meu acum?
Nu mintea ta, ci sufletul! Și lasă-mi răspunsul tău, dacă simți asta.
Te îmbrățisez cu drag.
Ești prizonierul propriei tale minți!
Bine te găsesc,
Te-ai întrebat vreodată dacă ceea ce tu crezi despre tine este adevărat?
Dacă ce crezi tu despre tine este propria ta părere sau doar repeți lucruri pe care le-ai tot auzit despre tine de la alții atât de mult timp, încât ai ajuns acum să le crezi ca fiind adevărate… ?
Da! Chiar așa! Îți bazezi părerile despre tine pe părerile altora și pe propriile tale păreri, care s-au format după părerile altora. Cum îți sună asta?
Ceea ce crezi tu despre tine sunt convingeri pe care le-ai preluat din mediul în care ai crescut, în care te-ai educat, le-ai preluat de la persoanele cu autoritate din viața ta (părinți, profesori, preot, etc), când tu erai încă prea mic pentru a-ți forma proprii tale concluzii.
Apoi ți-ai format convingeri ca urmare a experiențelor de viață prin care ai trecut și, în funcție de semnificația pe care ai dat-o fiecărei experiențe, ți-ai format un set propriu de convingeri: ”toți bărbații sunt …”, ”toate femeile sunt…”, ”nu sunt capabil să încep proiecte noi”, ”nu sunt bun să fac jobul x” etc.
Toate aceste crezuri pe care ți le-ai format despre tine și pe care le-ai acceptat de la alții ca fiind adevăruri despre tine, îți formează identitatea. Întrebarea mea este: ai pus vreodată sub semnul întrebării ceea ce crezi tu despre tine? Dacă chiar este reală convingerea pe care o ai?
O cutie cu gratii
În urmă cu ceva ani, tot auzeam vorbindu-se despre tipare de gândire, convingeri și am înțeles atunci că unele mă limitau și nu mă ajutau deloc să am o viață armonioasă, din contră. Mă țineau prizonierul unei cutii, în care abia mai puteam să respir. O cutie ce devenea din ce în ce mai mică, pe măsură ce eu îmi expandam cunoașterea, pe măsură ce evoluam.
În imaginația mea, fiecare convingere care începuse să mă limiteze, să mă țină pe loc, era precum o gratie de la cutia proprie.
Lucrând apoi mai aprofundat cu mine, în workshopuri și cursuri, am aflat cu multă uimire că multe dintre ele nici nu-mi aparțineau. Că le moștenisem de la părinți, de la profesori, din mediul în care am fost educată, dar și din ceea ce societatea, prin instituțiile sale – școală, religie, norme sociale ni le servește încă pe tavă și noi le luăm ca fiind adevăruri absolute.
Îmi doream din ce în ce mai tare să înțeleg cum să fac să devin un om liber de toate aceste lucruri care mă constrângeau precum niște chingi.
Mi-am dat seama atunci că indiferent ce schimbare aș face în viața mea – alt job, altă echipă, altă corporație, eu tot cu mine rămân și tiparele mele și ele, tot cu mine vin, la pachet. Ca să vezi!
Dacă eu nu schimb modul în care gândesc, percep oamenii, întâmplările, situațiile, e tot degeaba orice schimbare.
Știi despre ce vorbesc? Ai avut și tu sentimentul ăsta că bați pasul pe loc și parcă orice ai face, te învârți în același cerc, că tot aceleași situații ciudate vin către tine și aceiași oameni care îți consumă energia?
Și parcă ți se întâmplă numai ție!
Ei bine, eu am fost pe strada asta mulți ani. Și mi-am dat seama că e musai să schimb ceva, pentru că începuse să mă secătuiască de energie toată această vânzoleală de gânduri limitative din capul meu care mă duceau constant în același loc, blocându-mi perspectiva.
Convingerile limitative, autosabotorii perfizi
Când intrăm în acest noian de gânduri limitative, restrictive, negative, care ne induc frici și ne „ajută” să nu mai avem contact cu adevărata realitate, îți spun că ai de ales: fie apeși butonul STOP! și începi să faci ceva diferit ca să ieși din buclă, fie mergi pe aceeași cărare și spirala te va duce în jos, către fundul prăpastiei și nu în sus către lumină.
Sentimentul pe care l-am avut după un workshop despre convingeri a fost că am intrat într-un blender la rotația maximă și fiecare rotație mi-a dizlocat fiecare convingere de care eram atașată în acea vreme.
Apoi, când blenderul s-a oprit, amețită încă de turație, m-am întrebat: „Așa! Și cine naiba sunt eu acum fără convingerile mele?”
Ei bine, în scurt timp, lucrurile s-au așezat ușor, precum niște bucăți de puzzle care pluteau în aer de la turațiile blenderului, fiecare luându-și locul potrivit în tablou.
Este minunat când știi că tu ești la conducerea vieții tale, nu convingerile și tiparele care te-au condus până la vârsta maturității și tu nici măcar nu știai asta!
Convingerile limitative sunt unul dintre sabotorii care nu ne lasă să ne trăim viața la potențialul maxim, ne țin prizonierii fricii și angoaselor imaginate de mintea noastră. Este, de altfel, un mecanism de protecție față de posibilele dezamăgiri față de așteptările pe care le avem de la noi sau pe care le au ceilalți de la noi. Și inventăm tot felul de scuze după care ne ascundem: ”Sunt prea ocupat”, ”Nu sunt pregătit încă”, ”Nu am resursele necesare”, Nu o să meargă”, ”Nu e de nasul meu”, ”Nu cred că merit”, ”Nu știu cum o să fac asta”, etc.
Vreau să-ți spun un secret! Fiecare convingere limitativă și de autosabotare are în spatele ei un beneficiu, un câștig pentru care nu faci schimbarea.
Așadar, când te surprinzi în această situație, întreabă-te: ”Care este avantajul pe care îl am păstrând această convingere? Ce câștig de fapt, pentru că mențin această credință?”
Schimbarea o poți face doar de pe un alt nivel de conștiință. După ce conștientizezi punctul nevralgic, atunci poți trece la următorul nivel.
Te îmbrățișez cu drag!
Rănile sufletului, locurile prin care lumina pătrunde în noi
Bine te regăsesc,
Majoritatea oamenilor au încă vii în suflet răni emoționale, traume din copilărie, prin prisma cărora reacționează la ceea ce li se întâmplă, perpetuând astfel tiparele din trecut și adâncindu-și suferințele.
Cele mai multe suferințe pe care le avem în viață nu se datorează evenimentelor, situațiilor în sine, ci interpretării pe care noi o dăm acelor situații.
Până la vârsta de 6 ani, ca și copii, percepem din punct de vedere emoțional ceea ce se întâmplă în jurul nostru, atitudinea pe care o au părinții față de noi. Când suntem mici, părinții sunt Universul nostru și de aceea orice atitudine, vorbă spusă, ne-a impactat extrem de mult! Nu ceea ce erau sau făceau părinții noștri ne provoca anumite suferințe, ci interpretarea pe care noi, copii fiind, am dat-o atitudinii lor.
Ca să te apere de această suferință, EGO-ul (sinele tău fals sau micul EU, creat de minte) vine să te ”panseze”, ca și cum ți-ar pansa o rană, creându-ți măști care să te apere.
Ego-ul ne ”pansează” rănile cu măști
Lise Bourbeau, cunoscuta terapeută canadiană și autoarea cărții ”Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine” spune că suferim cu toții de nedreptate, trădare, abandon, respingere și doar rana de umilință nu o are toată lumea.
Ego-ul nostru crede sincer că ne ajută ”pansându-ne” suferința cu o mască, crezând că suntem mai protejați de suferință. Și atunci când suntem copii, chiar așa este. Doar că, după ce devenim adulți, ajungem să suferim și mai mult. Este ca și cum ai o rană la mână și în loc să o îngrijești, să o pansezi, uiți de ea și se infectează.
De exemplu, daca ești primul copil al familiei, iar mama așteaptă un alt copil și se duce în maternitate să nască, lasându-te în grija bunicilor și neexplicându-ți ce se întâmplă, te vei simți abandonat.
Copiii sunt considerați prea mici de către părinți pentru a li se explica ce se întâmplă, pentru că nu ar înțelege. Total fals!
Promisiuni nerespectate de genul: ”Dacă ești cuminte îți iau bicicletă”, iar mai târziu, când copilul așteaptă să primească bicicleta, părintele îi spune ”Păi nu am bani acum! Îți iau peste o săptămână”. Această atitudine copilul o simte ca pe o trădare!
Cum știi că ți s-a activat o rană
Rănile emoționale se formează în relația cu părintele de același sex sau cu părintele de sex opus. Mama are rolul de a ne învăța să ne iubim și să oferim iubire, iar tatăl ne învață să primim iubirea, să ne lăsăm iubiți.
Dacă ai relații tensionate cu părintele de sex opus care te învață să primești dragostea, asta spune că nu îți dai ție dragoste. Iar relația tensionată cu părintele de același sex, îți arată faptul că nu poți oferi iubirea.
Vei știi că ai o rană activată atunci când:
- Ești afectat de atitudinea sau comportamentul pe care cineva le are la adresa ta
- Te simți vinovat față de cineva și ți-e teamă că-l vei răni prin ceea ce faci sau urmează sa faci sau să spui
- Suferi din cauza a ceva ce-ți faci ție sau cum ești/te comporți cu tine însuți (te critici, te judeci, etc)
Iar când rana este activată, acționăm prin prisma măștii create de ego și atunci nu mai suntem noi înșine.
Cele 5 răni și măștile create de Ego sunt:
- rana de respingere – masca fugarului
- rana de abandon – masca dependentului
- rana de umilire – masca mascochist
- rana de trădare – masca dominatorului
- rana de nedreptate – masca rigidului.
Zilnic trecem de la o rană la alta în funcție de situațiile și persoanele pe care le întâlnim.
În viața profesională suferim, cel mai pregnant, de rănile de respingere și nedreptate, iar în viața personală, de abandon și trădare. De regulă atragem parteneri care au aceleași răni ca și noi, tocmai pentru a ni le vindeca împreună.
Pentru a ne trăi viața fără să mai suferim și să știm cum să acționăm, în loc să reacționăm, e nevoie să știm cum funcționează aceste mecanisme de protecție, coordonate de ego-ul nostru, al cărui scop este să ne protejeze, neștiind de fapt că ne crează o și mai mare suferință.
Vindecarea, un proces dureros cu final fericit
Conștientizarea faptului că înr-o anumită situație ai activată o anumită rană, care este acea rană și cum să nu acționezi cu Ego la conducere, este primul pas spre vindecare.
Este necesar lucrul intens, cu multă introspecție, foarte dureros pe alocuri și absolut necesar pentru ca reconstrucția din interior să fie una durabilă și să pleci mai departe vindecat, acceptând și iertând cu iubire și compasiune, tot trecutul dureros.
Fără să cobori în tenebrele tale, în cele mai dureroase locuri din abisul tău, nu ai cum să ieși la lumină și să renaști!
Sunt fericită pentru curajul și determinarea celor care fac această incursiune dureroasă și atât de necesară.
Iată câteva mărturisiri ale unor femei cu care am lucrat în cadrul unui program cu aceste obiective:
”Pentru mine această parte de călătorie, introspecție, a fost ca o tulburare a apei, care este cruntă, dureroasă. Un drum anevoios care te poate trage înapoi dacă nu ai o dorință puternică să parcurgi acest drum. Am aflat multe răspunsuri: de ce fugeam din relații, cum mă comportam din prisma măștii ca să nu fiu rănită și de fapt mă răneam și mai mult. Am identificat tipare de comportament din relațiile părinților mei pe care și eu le-am preluat inconștient. Foarte multe am aflat și acum știu ce să fac pentru ca vindecarea mea să fie completă. Însă fără ghidarea ta, Elena, aș fi putut căuta toată viața singură și n-aș fi găsit nimic, aș fi rămas în același cerc vicios”, A. I.
”E un drum anevoios, presărat cu multe lacrimi. Dar sunt lacrimile vindecării. Am fost și la psiholog pentru a-mi vindeca această parte și m-a spus că trebuie să privesc spre viitor. Dar cum să privești spre viitor dacă nu ai făcut pace cu trecutul? Pentru prima dată privesc lucrurile cu compasiune. Dincolo de lacrimi este compasiune și vindecare, fără furia creată de rana trădării. Nu știu cum ai făcut Elena, însă pot spune că e ceva magic, văd curcubeul acum!”, R.V.
Pe parcursul vieții atragem (inconștient) oameni și comportamente care ne activează aceste răni cu scopul de a ni le vindeca pentru a ne trăi viața liberi de suferință. Însă avem nevoie să fim conștienți de acest lucru pentru ca procesul să fie asumat și tratat responsabil.
Te îmbrățisez cu mult drag.
Confuzia rolurilor și efectul nefast
Bine te-am găsit !
Mă bucur să mă întâlnesc din nou cu tine prin intermediul rândurilor pe care le scriu. În ultima vreme am participat la mai multe workshopuri cu oameni de business și echipele lor.
Am avut ocazia să observ comportamente, tipare, convingeri – cele mai multe limitative, concluzii trase, principii duse la nivel de adevăr absolut: „Cum zic eu e cel mai bine”, „Voi copii faceți cum zic eu”.
Manager în rolul de tată autoritar
Conștientizarea mea a fost că mulți dintre managerii de companii, mai mici sau mai mari, acționează din roluri care nu se potrivesc deloc cu situația, contextul respectiv.
Adică din rolul de manager se comportă ca un tată autoritar: strigă, dojenește sau își ceartă oamenii, se adresează cu „copii”, are preferați – angajați neastâmpărați cărora le găsește scuze, deseori.
Așa cum în orice familie există preferații sau cei care încasează ponoasele.
Nu știu dacă-ți sună cunoscut. Și vreau să te întreb: ție ți s-a întâmplat vreodată să fii într-un rol și să acționezi din alt rol?
Problema cu acest tip de comportament, în care confundăm rolurile, este că se nasc multe conflicte și se generează și menține un mediu total nesănătos emoțional. În care nu se permite dezvoltarea oamenilor pentru că există „tăticul” care, când autoritar, când mai domol, îi controlează pe ceilalți.
Tu din ce rol acționezi ?
Confuzia rolurilor se face și în familie, nu doar la job. Când ți s-a întâmplat ultima dată să îți critici soțul/soția pentru diverse motive? Sau să-l/s-o cicălești că nu a făcut una sau alta în acasă? Este același tip de comportament perpetuat care creează cele mai dese conflicte între parteneri, indiferent de natura relației: personale sau profesionale.
Atunci când din rolul de soț/soție te comporți ca un tată/mamă cu partenerul de cuplu, acestuia îi vei activa emoțiile ce îi erau activate în copilărie de părintele al cărui rol îl joci în prezent (mamă sau tată). Iar el/ea îți va răspunde așa cum i-ar fi răspuns părintelui (dacă relația cu mama sau tata nu a fost vindecată).
Și acum te întreb : cât de bine îți cunoști rolurile pe care le ai zilnic? În viața profesională și personală? Cât de des confunzi aceste roluri ? Dacă nu o faci, te felicit.
Și dacă o faci, întrebarea e: ce te determină să confunzi rolurile? Ce anume te-ar ajuta să faci o schimbare în acest sens?
Cine aș putea fi acum?
Când acționezi din rolul potrivit, comportamentul tău este diferit. Ai claritate, nu proiectezi pe celălalt emoții reprimate din trecut și activate de vreun comportament sau stimul, ești detașat, nonjudicativ și creezi spațiu pentru ca celălalt să se exprime.
Îți recomand să faci un exercițiu de ecologie cu tine însuți pentru a verifica dacă ești în rolul potrivit.
Observă-ți comportamentul, gândurile, emoțiile. Ce-ți spun ele acum? Ce imagine din trecutul tău personal îți vine în prin plan? Are legătură cu situația de acum?
Cum ai putea, din rolul prezent, să gestionezi situația schimbând perspectiva?
Cine ai putea tu SĂ FII în acest rol? Un lider care inspiră sau un tată despot?
Dacă îți dorești o echipă matură, autonomă și responsabilă atunci acționează din rolul potrivit.
Dacă îți dorești relații armonioase cu cei din jurul tău, acționează din rolurile potrivite fiecărui context.
Te îmbrățișez cu drag.
STOP: care este INTENȚIA ta acum?
Un om pe care-l admir, Tony Robbins, spunea că „avem datoria morală să ne folosim de talentele cu care am fost înzestrați în această viață”.
Altfel viața ar fi o preocupare anostă de obiective care să satisfacă dorință de moment a unui ego însetat de validare și recunoaștere. Presărată cu regrete din trecut și griji „fabricate” pentru un viitor care nu există. Opinia mea.
Înainte de a începe o nouă săptămână de lucru, sunt din nou la tastatura laptopului meu, bucurându-mă de talentul meu creativ, cu intenția conștientă de a-ți împărtăși un lucru care pentru mine a fost revelator: puterea intenției.
Toate mărturisirile și expunerile pe acest blog și celelalte canale de comunicare unde pot fi găsită au ca sursă de inspirație experiențele mele personale. Povestesc din ce trăiesc, din ce am trăit, experiențe din care mi-am luat lecții, mi-am vindecat răni și, mai îmbogățită, am plecat mai departe. Și mă bucur de acest proces on going.
Elena sunt! Bine te-am găsit!
Puterea intenției
Mi s-a întâmplat deseori să spun: ”Intenția mea era să fac/fiu/spun asta, dar văd că a ieșit altceva”. Și apoi ceea ce ieșea, deși pornisem cu intenție pozitivă, avea un alt deznodământ. Pe principiul „Drumul spre iad este pavat cu bune intenții”. Am observat acest pattern și la clienții mei din sesiunile de coaching.
Vezi dacă te regăsești și tu și ia-ți valoarea de care ai nevoie.
Funcționăm pe pilot automat, într-un fel de transă, iar valul te duce. Ai conversații deseori din aceeași stare de pilot automat, răspunzi din grabă, în timp ce te ocupi cu x lucruri deodată din falsa impresie că ești mai eficient, productiv și multitasking.
Nu mai este o noutate că creierul nostru nu este multitasking. Că nu te poți focusa cu aceeași intensitate la x lucruri deodată.
Cercetătorii neurologi spun că, din contră, acest multitasking perturbă creativitatea, limitează productivitatea, iar pe acest fundament poți face erori, greșeli în activitatea ta.
Practic, atunci când ne concentrăm la lucruri diferite în același timp, pare că suntem prezenți acolo, însă în realitate la nivelul creierului are loc o serie de mici schimbări pe care noi efectiv nu le percepem.
Așa că îți propun ca, înainte de a intra în orice activitate, eveniment, discuție, întâlnire, să te oprești efectiv spunând STOP! Care este intenția mea acum?
Suntem poveștile pe care ni le spunem!
Din experiența pe care o am în lucrul cu mine pot să-ți spun că esența acestui proces de manifestare a energiei generate de intenție constă în depistarea credințelor limitative.
Modul în care îți vorbești ție însuți, ceea ce îți spui ție despre ce poți, ce ești, cum ești, asta vei manifesta.
Hai să luăm un exemplu de intenție. Îți spui că îți dorești să mergi în locul x (intenția), dar în mintea ta apare imediat gândul că parcă ai vrea să fii de fapt în altă parte (gândul sabotor).
Cum crezi că va fi energia ta de manifestare? Pentru că în tine apare un fel de „conflict” interior: o parte din tine vrea să facă un lucru, iar altă parte din tine vrea să facă alt lucru. Ai și tu astfel de exemple?
Gândește-te cum se mișcă o barcă de care fiecare membru al ei trage în toate părțile? Rămâne pe loc!
Asta va fi energia ta de manifestare a acelei intenții!
Așa apare amânarea (procrastinarea), apoi tiparul repetat îți confirmă experiențele trecute: că la tine nu funcționează chestia x, viața e grea, etc.
Cum să-ți setezi intenția corect?
Pentru ca o intenție să-și atingă țintă, să genereze energia necesară pentru a duce la o manifestare adecvată, e nevoie de o setare corectă.
Multă vreme nu am înțeles cum să-mi setez intenția. Aveam intenții clare, concrete însă deseori mă duceau la același rezultat.
Știind cum să setezi corect intenția, elimini conflictul interior creat de gândul sabotor și intenția pozitivă. Elimini regrete, stări de frustrare că ai ales să faci un lucru, aparent împortiva voinței tale.
Te invit să citești despre cum să-ți setezi intenția corect, pe grupul de fb Creează-ți Viața Conștient.
De asemenea găsești și alte informații/instrumente cu care să lucrezi pentru o viață trăită conștient și intenționat.
Te îmbrățișez cu drag!
Limita nu e cerul, ci propria ta minte
Bine te-am găsit!
Te-ai întrebat vreodată care-i motivul pentru care păstrezi inconștient o convingere limitativă, deși vezi că ea nu te propulsează, ci te limitează?
Deși ne limitează și ne creează multă suferință, menținem o convingere limitativă și pentru că există un beneficiu indirect pe care-l obținem. Un avantaj la care ne temem să renunțăm.
Convingerile limitative sunt gânduri care te limitează și te determină să te miști într-un șablon ce te duce la același rezultat.
Așa că am pornit și în acest an la „vânătoarea” de convingeri limitative cu agenda și pixul în mână pentru a lucra efectiv cu ele să le transform în convingeri care mă servesc, care mă ajută să-mi ating țelul.
Munca nu este ușoară nicidecum și constă în a înțelege cum să identifici acel gând limitativ și cum te sabotează el.
Să-ți dau un exemplu personal. Mult timp am avut convingerea că „bat pasul pe loc”, iar ea se activa atunci când lucram la vreun proiect sau când în viața mea nu se mai „întâmplau” lucruri și intram într-o anumită rutină anostă. Iar asta îmi crea o mare nemulțumire. Pe de altă parte însă, deși eram nemulțumită, au fost situații în care am rămas pe loc! Observi? Bat pasul pe loc și am rămas pe loc! În mod cert am identificat și avantajul pe care mi-l aducea această convingere. Limitare, beneficiu, paradoxal, nu?
Ca să schimb tiparul, am schimbat convingerea cu o alta care mi-a deschis un alt drum, o altă perspectivă.
Îți recomand să începi și tu “curățenia” de convingeri limitative și să-ți creezi realitatea așa cum vrei tu să fie.
Notează-ți zilnic ce gânduri care te limitează ți-au trecut prin cap: nu pot, nu e de mine, nu sunt pentru jobul ăsta, nu sunt în stare și toate variațiunile pe această temă.
Și fă apoi un exercițiu de ecologie cu tine însuți, răspunzându-ți la întrebările de mai jos:
- Ce m-a costat acest gând/crez limitativ? (cum mi-a afectat relațiile, sănătatea, imaginea personală, respectul de sine etc)?
- În ce fel mă autolimitează pe mine această convingere?
- Care a fost avantajul, beneficiul pe care mi l-a adus această convingere? (de ex: motive de amânare, evitare, de a refuza ceva/pe cineva, etc)
- Pune în balanță avantajele și dezavantajele pe care ți le aduce.
- Ce mă va costa de acum înainte acest gând/crez limitativ? Sunt dispus să renunț la această autolimitare? Ce sunt dispus să fac ca să renunț?
- Cu ce pot înlocui acest gând/crez limitativ? (găsești un contraexemplu).
Acest simplu exercițiu produce o adevărată magie în viața ta!
Vei observa cum îți schimbi paradigma, cum îți schimbi perspectiva.
Nu uita că tu ești la conducerea minții tale!
Scrie-mi dacă ai nevoie de ghidare și suport. Putem programa o sesiune de coaching.
La vânat de credințe limitative
Bine te-am găsit!
Elena sunt. Adevărul este că mi-era dor să-ți scriu și iată-mă zorind cu degetele pe tastatura laptopului, încercând să prind toate ideile care-mi curg.
Suntem aproape de finalul primei luni din anul 2019. Ție îți vine să crezi? Exact! Timpul curge și vreau să profit la maxim de fiecare clipă din fiecare zi din acest an.
Simt că e nevoie să fac o schimbare și mai profundă în acest an!
Și vreau să continui munca începută anul trecut pentru „curățenia” generală. Curățenie în gândurile mele.
Vânătoarea este în toi
Studiile arată că ne trec prin minte peste 60.000 de gânduri zilnic care, fără o ecologie conștientă, chiar îți pot da viața peste cap. De ce? Pentru că gândul are forța de a crea realitatea, are forța unei profeții.
Gândurile tale crează în corpul tău o anumită emoție, iar această emoție generează anumite comportamente. De aceea spun că are forța unei profeții, forța de a crea realitatea. E atât de simplu! Ai un gând negativ, vei simți imediat în corp o stare negativă, de disconfort care te determină să te comporți ca atare. La fel se întâmplă și cu gândurile pozitive!
De câte ori nu ți s-a întamplat să spui „rău cu rău, dar mai rău fără rău” și să te complaci într-o situație, la job, relație personală, doar pentru că acest gând ți-a creat o anume emoție care te-a făcut să adopți un anume comportament. Nu ai luat deciza pe care tu o simțeai în interiorul tău, ci ai ales să rămâi în acea situație pentru că în mintea ta ți-ai mai confirmat de-a lungul anilor că e bine cu „răul” din viața ta, că nici în altă parte nu-i mai bine, sau că nici altul/alta nu-i mai bun/bună.
Și atunci fix asta se întamplă! Prin gândurile limitative pe care ți le spui, îți creezi un anume comportament. Iar prin comportamentul repetat, replici un tipar care te duce în același loc, cu același rezultat, care vine să-ți confirme că „Dom’ne asta-i viața! Viața e grea, viața e o luptă!” Altă convingere limitativă!
Cum să schimbi un gând/crez limitativ?
Așa că eu de anul trecut mi-am propus să „vânez” convingerile limitative pe care le văd la mine sau în sesiunile de coaching cu clienții mei sau în orice altă discuție pe care o am și să le transform în convingeri care mă servesc, care mă ajută să-mi ating țelul.
Am chiar o agendă în care mi le notez și îți recomand asta și ție. Clienții mei deja au luat în serios acest task.
Ia un pix și notează zilnic ce gânduri care te limitează ți-au trecut prin cap. Și fă apoi un exercițiu de ecologie cu tine însuți:
Cu ce mă ajută acum acest gând/crez limitativ?
Ce m-a costat acest gând/crez limitativ în trecut ? (cum mi-a afectat relațiile, etc)
Ce mă va costa de acum înainte acest gând/crez limitativ?
Cu ce pot înlocui acest gând/crez limitativ?
Să luăm un exemplu de crez limitativ: „Viața este o luptă”. Îl poți schimba cu „Viața este simplă și ușoară”. Știu că poate acum ți se pare hilar. Ce te costă să încerci? Până acum ai văzut unde te-a dus această convingere. Pune altceva în loc să vezi diferența.
Îți recomand ca noile convingeri constructive să le repeți zilnic, timp de 21 de zile minim. Și ori de câte ori îți vine să spui gândul limitativ „Viața este o luptă.” Nope! Viața este simplă și ușoară!” Vezi că-i simplu?
Schimbarea se produce prin repetarea noului gând, care va crea o nouă emoție ce te va determina să te comporți într-un mod diferit. Ne ajută neuroplasticitatea creierului, această funcție extraordinară a creierului nostru de a crea noi „poteci” pe care să mergem.
Acest simplu exercițiu produce o adevarată magie în viața ta! Se produce o schimbare colosală, doar schimbând un gând care nu e constructiv într-unul care să te susțină. Vei observa cum îți schimbi paradigma, cum îți schimbi perspectiva. Nu uita că tu ești la conducerea minții tale!
Eu voi continua să fac zilnic acest exercițiu pentru că am o convingere nouă:
Eu sunt ALCHIMISTUL vieții mele! Eu sunt MAGICIANUL vieții mele!
Aștept cu interes feedbackul tău aici sau pe pagina mea de faceboock:
https://www.facebook.com/coachingwithyou/
Te îmbrățișez cu drag!
Spor la „vânătoare”
Magia Coachingului ca experiență trăită
„Ședința de coaching a fost pentru mine ca o gură de oxigen care a venit peste flacăra din mine ce sta să se stingă. Ai făcut o minune cu mine, exact la momentul potrivit pentru ca să încep o săptămână minunată. Mulțumesc din suflet, Elena Sim pentru semnalul de „deșteptare”!
Despre experiența trăită de Mioara Timofte, o clientă minunată, care și-a găsit în doar 45 de minute soluția minune la o situație profesională care o preocupa intens.
Testimonialul video îl poți vizualiza pe pagina mea de faceboock:
https://www.facebook.com/coachingwithyou/?modal=admin_todo_tour.
Aprinde lumina !
De ce am ales ca azi să-ți împărtășesc acest lucru? Tocmai pentru a-ți spune că deseori, doar dintr-o ședință de coaching îți poți clarifica o situație pe care o întorci pe toate părțile, zile, poate chiar luni de zile și nu-i găsești rezolvarea.
Ce obții într-o ședință de coaching cu mine?
- CLARITATE privind obiectivul-dorința cu care vii în ședința de coaching
• IDENTIFICARE privind obstacolele care-ți stau în cale în atingerea obiectivului
• ÎNȚELEGERE a convingerilor limitative care te opresc din a acționa
• ÎNCREDERE în tine și curajul de a FACE
• VIZIUNE nouă asupra problemei tale
• PERSPECTIVĂ inedită care te va ajuta să găsești soluția potrivită
• DIRECȚIE potrivită cu acțiunile concrete pe care ți le dorești
Dacă vrei să ai REZULTATE diferite, e nevoie să ACȚIONEZI diferit !
Poți să faci ce e necesar pentru atingerea obiectivului tău de unul singur, până într-un punct.
Însă însoțit de un coach, de un ghid, obții rezultatele într-un timp mult mai scurt și mai eficient decât dacă faci acest drum singur. Și poți alege să faci această călătorie alături de mine.
Fii pe fază !
Cu cât timpul trece și întârzii să acționezi spre îndeplinirea țelurilor tale din acest an, cu atât scade entuziasmul și intervin scuzele găsite de mintea ta creativă: nu ai bani, nu ai timp, nu vei reuși, nu ai nevoie de schimbarea asta, nu e de tine, nu meriți și multe altele. Și astfel obiectivele tale, dorințele tale se reportează pe 2020. Așa cum probabil, multe dorințe din anii trecuți s-au tot reportat de la an la an.
Cum să faci din 2019 anul în care-ți bifezi toooatee obiectivele de pe wish list? Decide și acționează chiar Acum, chiar de AZI!
Te aștept cu drag să purcedem la drum, spre împlinirea dorințelor TALE !
Mă găsești pe pagina mea de faceboock în linkul deja atașat. Sau îmi poți scrie chiar aici un comment.
Îți doresc un an cu obiective împlinite!
Pe curând!
Ești unul care gândește sau unul care acționează?
Este prima zi a lui 2019, o zi însorită și extrem de liniștită după bubuiturile asurzitoare ale petardelor de azi noapte.
Gustul dulce și aromat al cafelei, mă îmbie la scris… constat cu bucurie că pasiunea pentru scris crește pe zi ce trece. Practic scrisul a devenit o prelungire firească a gândurilor mele. Mi-am propus câteva obiective în ce privește această parte de creativitate și, iată-mă!
Thinker or doer?
Studiile arată că peste 80% dintre cei care și-au așternut, sârguincios și plini de speranță, pe hârtie dorințele pentru 2018, până la finalul lui martie vor renunța la majoritatea dintre acestea. Cu cât amâni să faci acțiuni concrete pentru îndeplinirea obiectivelor, cu atât entuziasmul scade și intervine din nou pilotul automat și mintea care te scuză: nu am timp, nu am suficienți bani, nu e pentru mine, nu sunt în stare să fac, etc. Îți sună cunoscut?
Din experiența mea există două mari categorii de oameni: cei care gândesc/vorbesc despre ce vor să facă și cei care fac!
Ambele categorii, posibil dar nu obligatoriu, au trecut prin diverse etape:
Victimizarea: când oamenii găsesc tot felul de scuze pentru că în viața lor nimic nu merge, că doar lor li se întâmplă lucruri care-i împiedică să ajungă să-și împlinească visurile. Dau vina pe cei din jur și pe SISTEM pentru insuccesul lor .
Acțiunea: cei care au ajuns să-și dea seama că victimizarea nu le aduce nici un beneficiu și că viața lor depinde de ei și de deciziile pe care le iau. Își asumă rezultatele deciziilor luate și acționează diferit pentru a avea rezultate diferite.
Contribuția: în această etapă sunt oamenii de acțiune care și-au înțeles scopul, misiunea și care acum dau și altora din învățăturile pe care le-au dobândit. Se pun în slujba celorlalți, înțelegând că rolul lor este de a-i ajuta și pe alții să crească, să se dezvolte și să-și creeze o viață mai bună. Dincolo de carieră, bani, casă, etc.
Tu din ce categorie faci parte? Ți-ai găsit scuze permanent pentru eșecurile tale? I-ai găsit vinovați pe toți cei din jurul tău, părinți, sistem, educație, însuși faptul că te-ai născut în România? Sau ai conștientizat că, de fapt, schimbarea ta depinde doar de tine, însă nu știi cum să acționezi diferit?
Ai înțeles bine! Dacă vrei rezultate diferite, e nevoie să acționezi diferit. Făcând același lucru nu vei putea ieși din bucla ta, din tiparul pe care l-ai creat cu atâta migală ani de zile, încât acuma te servește precum un slujitor fidel. Modelul tău de succes este de fapt un model perfect în care vei eșua permanent. Strategia ta nouă va fi creionată din aceleași convingeri care te-au dus în permanentă zonă de victimizare.
Diferența dintre cei care au ajuns să acționeze cu succes, creându-şi un nou tipar al succesului și cei care rămân la faza de strategii puse pe hârtie, despre care doar vorbesc, este faptul că primii au avut un resort atât de puternic încât s-au pus pe treabă imediat. Au ales să acționeze însoțiți în călătoria lor de un ghid, de un coach. Având suportul coach-ului rezultatele apar într-un timp mult mai scurt și mai eficient decât dacă faci călătoria ta de unul singur.
Un coach sau un antrenor al minții te susține în călătoria ta luminându-ți, precum un far în ceață, drumul pe care vrei să mergi.
De ce anume ai nevoie tu pentru a avea cu adevărat îndeplinită lista de obiective pe acest an?
Pasul 1: DORINȚA de a acționa diferit decât ai făcut-o până acum!
Pasul 2: Alege-ți coach-ul cu care să lucrezi pentru îndeplinirea obiectivelor!
Te aștept cu drag să lucrăm împreună!