Călătoria spre tine, un DAR Divin
Când începi să nu-ți mai găsești locul, să simți că ceva lipsește din viața ta, deși aparent ai o viață îndestulătoare, este clar că ai ajuns într-un punct de cotitură.
Un moment în care începi să cauți frenetic răspunsuri la întrebări ce te frământă: ”Ce nu e în regulă cu mine?”, ”Ce caut eu în viața mea?” și ai impresia că ai luat-o razna pentru că toți ceilalți din jurul tău sunt bine. Doar tu simți că nu mai poți să duci atâta gol interior, că nimeni nu ți-ar înțelege of-ul, că parcă nu poți spune nimănui ce e de fapt în sufletul tău. Ai lăsat atâta amar de vreme să se vadă o parte din tine care putea suplini golul, poleiala strălucitoare a imaginii tale de femeie puternică și independentă sau de mama eroină sau soție devotată, care se descurcă singură și fără ajutor pentru că POATE !
Doar că sufletul tău a ajuns în punctul în care acum își cere tributul! Să cadă icoana, prea grea cu poleiala ei, a imaginii tale de femeie care ”trebuie” să poată!
Să cadă măștile! Nu mai ai nevoie de ele. Te-au ajutat cândva, însă acum nu le mai poți duce. Ai fi un Sisif într-un cerc al suferinței.
Decizi tu sau alții pentru tine?
Nu, nu vreau să te întristez cu rândurile mele, vreau doar să trag un semnal de alarmă!
Lipsa autocunoașterii te va ține prizoniera unei vieți în care vei fi măcinată într-un malaxor al deciziilor celorlalți.
Pentru că atunci când tu nu decizi pentru tine, alții îți vor conduce destinul. Și acum să nu te gândești la guvernanți și alte asemenea titluri de pe eșichierul politic.
Vreau să te uiți în jurul tău și să observi cum este viața ta, cum ești tu în viața ta, cum te simți tu în viața ta. Pentru că singura persoană responsabilă de viața ta ești tu și toate alegerile pe care tu le-ai făcut pană acum.
Deci ai suficient de multă treabă cu tine în viața asta încât să nu-ți ajungă timpul să te ocupi de treburile altora, fie ei și guvernanți.
Viața pe care o ai este suma micilor alegeri și decizii pe care le-ai luat zilnic. Luate separat ele pot părea neînsemnate, însă ele ți-au definit drumul care te-a adus până aici. Îți definesc drumul pe care mergi în viață mai departe.
Frumusețea vieții este că ai libertatea de a lua hotărâri care te privesc, alegeri personale care ți se potrivesc. Pentru a rămâne la cârma vieții tale și a nu te lăsa condusă de alții pe drumurile lor, pentru a nu lăsa ca alții să ia decizii în locul tău, ai nevoie să știi ce vrei. Iar ca să știi ce vrei, ai nevoie să te cunoști cu adevărat.
Călătorind spre Lumina din tine
Când tu te Cunoști pe tine, știi cine ești și ce poți fi, îți iei deciziile în mod conștient.
Ești congruentă, aliniată cu ceea ce gândești, simți și faci, iar asta îți aduce o liniște și un echilibru interior extraordinar. Nu mai simți că te rupi în bucățele pentru că în tine se dă o luptă și nu știi ce să alegi ca să nu superi pe nimeni.
Cunoscându-te și vindecându-te pe tine vei putea creea relații sănătoase cu cei din jur, poți intra în relații parteneriale sănătoase. Ieși din relațiile toxice în care nu te simți susținută, apreciată și iubită pentru ceea ce ești.
Doar atunci când te cunoști suficient de bine, vei ști ce să faci cu viața ta. Știi unde ești și unde vrei să ajungi. Și faci tot ce ține de tine încât să-ți împlinești visurile. Pentru că atunci când știi cine ești, începi să respiri aerul curat al Libertății de a alege ce este potrivit pentru tine și pentru sufletul tău.
Când te cunoști pe tine, Universul îți aduce în cale oamenii potriviți, ghizii care te vor călăuzi să vezi Lumina din tine. Pentru că ești pregătită să primești și să vezi! Iar acest lucru îți ușurează munca cu tine de autocunoaștere și te va ajuta să te pui pe Calea Ta.
Vei știi că ești pe Calea ta când lucrurile se întâmplă cu ușurință, așa cum ai înota în ape calde și liniștite. Te simți ca peștele în apă iar viața nu mai este o luptă pentru putere, nu mai este un teren pentru război cu tine și cu ceilalți, ci este acceptare și înțelegere că tot ce vine spre tine are o noimă. Sunt experiențe care te ajută să evoluezi și să înveți lecții noi.
Și abia atunci poți spune că ești într-o călătorie minunată. O călătorie eternă al cărei scop este evoluția ta. Pentru că spiritul tău este într-o călătorie de evoluție, aici și acum.
Imaginează-ți această călătorie ca și cum te-ai îmbarca într-un tren Mocănița cu care faci înconjurul lumii. Și ritmul ei încet și melodios te încântă pentru că ai timp să vezi peisajele, să te bucuri de călătorie în timp ce experimentezi, să îți înveți lecțiile și să știi, în sufletul tău, că tot ce vine spre tine este pentru binele tău cel mai înalt.
Poți începe această călătorie chiar acum, cu cel mai mic pas pe care-l poți face.
Răspunde-ți la întrebarea: ce-și dorește sufletul meu acum?
Nu mintea ta, ci sufletul! Și lasă-mi răspunsul tău, dacă simți asta.
Te îmbrățisez cu drag.
