Ești prizonierul propriei tale minți!
Bine te găsesc,
Te-ai întrebat vreodată dacă ceea ce tu crezi despre tine este adevărat?
Dacă ce crezi tu despre tine este propria ta părere sau doar repeți lucruri pe care le-ai tot auzit despre tine de la alții atât de mult timp, încât ai ajuns acum să le crezi ca fiind adevărate… ?
Da! Chiar așa! Îți bazezi părerile despre tine pe părerile altora și pe propriile tale păreri, care s-au format după părerile altora. Cum îți sună asta?
Ceea ce crezi tu despre tine sunt convingeri pe care le-ai preluat din mediul în care ai crescut, în care te-ai educat, le-ai preluat de la persoanele cu autoritate din viața ta (părinți, profesori, preot, etc), când tu erai încă prea mic pentru a-ți forma proprii tale concluzii.
Apoi ți-ai format convingeri ca urmare a experiențelor de viață prin care ai trecut și, în funcție de semnificația pe care ai dat-o fiecărei experiențe, ți-ai format un set propriu de convingeri: ”toți bărbații sunt …”, ”toate femeile sunt…”, ”nu sunt capabil să încep proiecte noi”, ”nu sunt bun să fac jobul x” etc.
Toate aceste crezuri pe care ți le-ai format despre tine și pe care le-ai acceptat de la alții ca fiind adevăruri despre tine, îți formează identitatea. Întrebarea mea este: ai pus vreodată sub semnul întrebării ceea ce crezi tu despre tine? Dacă chiar este reală convingerea pe care o ai?
O cutie cu gratii
În urmă cu ceva ani, tot auzeam vorbindu-se despre tipare de gândire, convingeri și am înțeles atunci că unele mă limitau și nu mă ajutau deloc să am o viață armonioasă, din contră. Mă țineau prizonierul unei cutii, în care abia mai puteam să respir. O cutie ce devenea din ce în ce mai mică, pe măsură ce eu îmi expandam cunoașterea, pe măsură ce evoluam.
În imaginația mea, fiecare convingere care începuse să mă limiteze, să mă țină pe loc, era precum o gratie de la cutia proprie.
Lucrând apoi mai aprofundat cu mine, în workshopuri și cursuri, am aflat cu multă uimire că multe dintre ele nici nu-mi aparțineau. Că le moștenisem de la părinți, de la profesori, din mediul în care am fost educată, dar și din ceea ce societatea, prin instituțiile sale – școală, religie, norme sociale ni le servește încă pe tavă și noi le luăm ca fiind adevăruri absolute.
Îmi doream din ce în ce mai tare să înțeleg cum să fac să devin un om liber de toate aceste lucruri care mă constrângeau precum niște chingi.
Mi-am dat seama atunci că indiferent ce schimbare aș face în viața mea – alt job, altă echipă, altă corporație, eu tot cu mine rămân și tiparele mele și ele, tot cu mine vin, la pachet. Ca să vezi!
Dacă eu nu schimb modul în care gândesc, percep oamenii, întâmplările, situațiile, e tot degeaba orice schimbare.
Știi despre ce vorbesc? Ai avut și tu sentimentul ăsta că bați pasul pe loc și parcă orice ai face, te învârți în același cerc, că tot aceleași situații ciudate vin către tine și aceiași oameni care îți consumă energia?
Și parcă ți se întâmplă numai ție!
Ei bine, eu am fost pe strada asta mulți ani. Și mi-am dat seama că e musai să schimb ceva, pentru că începuse să mă secătuiască de energie toată această vânzoleală de gânduri limitative din capul meu care mă duceau constant în același loc, blocându-mi perspectiva.
Convingerile limitative, autosabotorii perfizi
Când intrăm în acest noian de gânduri limitative, restrictive, negative, care ne induc frici și ne „ajută” să nu mai avem contact cu adevărata realitate, îți spun că ai de ales: fie apeși butonul STOP! și începi să faci ceva diferit ca să ieși din buclă, fie mergi pe aceeași cărare și spirala te va duce în jos, către fundul prăpastiei și nu în sus către lumină.
Sentimentul pe care l-am avut după un workshop despre convingeri a fost că am intrat într-un blender la rotația maximă și fiecare rotație mi-a dizlocat fiecare convingere de care eram atașată în acea vreme.
Apoi, când blenderul s-a oprit, amețită încă de turație, m-am întrebat: „Așa! Și cine naiba sunt eu acum fără convingerile mele?”
Ei bine, în scurt timp, lucrurile s-au așezat ușor, precum niște bucăți de puzzle care pluteau în aer de la turațiile blenderului, fiecare luându-și locul potrivit în tablou.
Este minunat când știi că tu ești la conducerea vieții tale, nu convingerile și tiparele care te-au condus până la vârsta maturității și tu nici măcar nu știai asta!
Convingerile limitative sunt unul dintre sabotorii care nu ne lasă să ne trăim viața la potențialul maxim, ne țin prizonierii fricii și angoaselor imaginate de mintea noastră. Este, de altfel, un mecanism de protecție față de posibilele dezamăgiri față de așteptările pe care le avem de la noi sau pe care le au ceilalți de la noi. Și inventăm tot felul de scuze după care ne ascundem: ”Sunt prea ocupat”, ”Nu sunt pregătit încă”, ”Nu am resursele necesare”, Nu o să meargă”, ”Nu e de nasul meu”, ”Nu cred că merit”, ”Nu știu cum o să fac asta”, etc.
Vreau să-ți spun un secret! Fiecare convingere limitativă și de autosabotare are în spatele ei un beneficiu, un câștig pentru care nu faci schimbarea.
Așadar, când te surprinzi în această situație, întreabă-te: ”Care este avantajul pe care îl am păstrând această convingere? Ce câștig de fapt, pentru că mențin această credință?”
Schimbarea o poți face doar de pe un alt nivel de conștiință. După ce conștientizezi punctul nevralgic, atunci poți trece la următorul nivel.
Te îmbrățișez cu drag!
