Povestea mea
“Elena, cât de mult te-ai schimbat! Nu te mai recunosc! Până și privirea ți-e total schimbată! Iubesc această versiune a ta!”, mi-a spus deunăzi una dintre fostele colege din echipa pe care o coordonasem mai mult timp într-una din corporațiile în care am lucrat.
Feedback-ul ei m-a surprins plăcut și l-am primit cu toată inima, mai ales că venea de la cineva care mă cunoscuse și în perioada mea în care eram… ”șefa”, “bossy”, “doamna cu mâna de fier”.
Am fost omul potrivit la locul potrivit foarte mulți ani. În energia focusului, a acțiunii, în competiție zilnică cu mine și cu toate obiectivele și target-urile uriașe, eram chiar doamna cu mâna de fier!
Eram cel mai mare critic al meu, iar perfecționista din mine era permanent nemulțumită de rezultatele pe care le obținea.
Totul trebuia să fie la superlativ, altfel o luam de la capăt. Trăgeam de mine zilnic să fiu perfectă, la înălțimea așteptărilor celorlalți, mai ales ale șefilor, iar nevoia de a controla totul mă obosea și mă epuiza. Eram aproape tot timpul nemulțumită, crezând că puteam să fac mai mult și mai bine și orice mic eșec devenea o mare dramă.
Toate astea și-au pus amprenta puternic asupra sufletului meu. Deși aș fi avut și nenumărate motive de bucurie și recunoștință, nu le vedeam deloc sau dacă le vedeam, treceam repede mai departe. Nu aveam timp să mă bucur de ele, eram tot timpul în lipsă de timp, contracronometru, și trăiam de la lună la lună, când finalizam un target si primeam altul nou, de obicei mai mare decât cel precedent, ca să nu ne plafonăm. Eram în roata de hamster și eu credeam că e o normalitate, că asta înseamnă viață, că așa e bine.
Momentul trezirii mele
Până într-o zi, când firul vieții mele aproape s-a rupt, în urmă cu 10 ani. Pe o vreme ploioasă de octombrie, în drum spre o ședință, mașina noastră a derapat puternic și ne-am răsturnat cu roțile în sus… mașina a fost daună totală. Doar cu câteva minute înainte de derapaj, îmi scosesem centura de siguranță să-mi dau haina jos.
În acel moment în care mașina se rotea pe mijlocul drumului, am putut zări farurile unui tir ce venea cu viteză din sens opus, în stânga Oltul învolburat, iar în dreapta stâncile de pe Valea Oltului și viața a început să mi se deruleze prin fața ochilor sub forma unor imagini succesive, ca și cum mi-aș fi văzut filmul vieții înainte de final și mi-am zis: Asta a fost tot? Aici se sfârșește viața mea? Si apoi tăcere totală, întuneric, pustiu, frig…
La un moment dat am devenit perfect conștientă de ceea ce se întâmplă și am reușit să ies din mașină, neavând centura fixată.
Cu sângele șiroindu-mi pe față, neștiind de la ce, cu un picior fără pantof, am ieșit din mașină direct în șanțul adânc, din care nici azi nu știu cum reușit să ies…
Eram pe marginea drumului ca un zombi, așteptând, sub un cer plumburiu din care curgea o ploaie rece si măruntă, sa ne ajute cineva. Singurul meu gând era să opresc o mașină să o salveze pe colega mea despre care nu știam dacă trăiește sau a murit…
….”Doamnă, sunteți cea mai grav accidentată, însă cea mai conștientă”, mi-a spus medicul care îmi cosea nasul, reparând fractura de piramida nazală pe care o suferisem în urma impactului cu bordul mașinii.
Cu bandaje în nas și ochii învinețiți de la traumă, am ajuns acasă. Nu puteam respira decât pe gură și trebuia să rămân cu bandajele acelea timp de 3 săptămâni.
În noaptea ce a urmat, au început să mă năpădească gândurile despre sensul vieții, iar o întrebare a ajuns să mă obsedeze cu adevărat: ”Ce caut eu în viața mea?”
Deși aveam tot ce-mi doream și pentru care muncisem mult – o familie frumoasă, o casă la care visasem și o carieră în ascensiune, acum știam, simțeam că dincolo de toate acestea, mai era ceva. Simțeam asta și nu știam unde să caut. În exterior nu mai găseam nici un răspuns. Toate reperele pe care le avusesem s-au prăbușit o dată cu accidentul. Parcă în mine s-a rupt ceva, un construct care mă condusese până atunci. În nopțile în care nu puteam dormi, de frică să nu mă sufoc, și in care plângeam pentru că nu mai aveam de ce să mă agăț, am primit cea mai mare revelație. ”Caută în tine, răspunsurile sunt în tine”, îmi șoptise o voce chiar în noaptea dinaintea zilei în care aveau să-mi fie scoase bandajele.
”Trage ușor, ușor de tot, aer în piept”, mi-a spus doctorița care-mi scosese bandajele. Am inspirat ușor și am simțit pentru prima dată cum este să Primești VIAȚA înapoi.
“AER! Pot respira din nou” și am izbucnit în plâns de fericire. Ea s-a uitat mirată la mine, cum pot trăi așa intens ceva cu care ea era foarte familiarizată!
A fost miraculos să simt din nou aerul cum îmi pătrunde prin nări și pentru prima dată am conștientizat cu adevărat acest simț atât de vital pentru viață! Am simțit miros de parfum și am zis: “Wow, ce magic e să simt mirosul din nou”. Atât de recunoscătoare am fost atunci că râdeam și plângeam în același timp….
Mi-am dat seama că nici măcar o clipă până atunci nu fusesem recunoscătoare pentru simțurile pe care le aveam, pentru sănătatea corpului meu, pentru tot ce aveam deja în viața mea și mi-am promis că nu voi mai trăi niciodată în bezna în care trăisem 35 de ani!
Trăisem doar alergând în afara mea după lucruri care credeam că mă fac fericită, neștiind că în mine sufletul meu plângea, striga și suferea de neiubire și de atâta vreme cât l-am uitat. Atâția ani în care m-am îndepărtat cu totul de mine.
Iar momentul accidentului a venit ca o scuturare dintr-un somn adânc, în care pilotul automat mă conducea cu măiestrie spre… pierzanie!
M-am simțit binecuvântată pentru această TREZIRE a mea sub toate aspectele!
Alchimia interioară
Și am început căutările. Acum curiozitatea mă umplea de entuziasmul noului, care simțeam că-mi va potoli foamea de a afla cine sunt eu cu adevărat și ce caut în viața mea!
Perioada de convalescență mi-a adus cele mai puternice conștientizări. Știam deja că nimic nu e întâmplător și simțeam că sunt condusă de ceva mai presus de mine să pornesc căutările. Știam că nimic nu mă va putea opri din acest drum nou pe care-l sărbătoresc ca pe a doua mea naștere.
Am conștientizat că lucrurile exterioare, după care alergasem cu sârg, erau de fapt niște chestiuni efemere ce nici măcar nu-mi mai aduceau bucurie. Pentru că adevăratele comori nu se găseau în afara mea, ci în mine.
Am parcurs de atunci un drum greu, cu multe urcușuri și coborâșuri, până la fundul prăpastiei, însă de fiecare dată când eram gata să renunț, o voce interioară îmi spunea: „Mai ai puțin și ajungi la lumină”!
Am conștientizat că fiecare pas pe care l-am făcut de atunci m-a ajutat să ajung mai aproape de mine, să mă conectez cu adevăratul meu Sine. Am înțeles că adevărata mea putere este Puterea interioară, ce sunt eu cu adevărat și nu cea care mi-era dată de rolul și funcția pe care le aveam în corporație și cu care aproape mă identificasem!
Am înțeles și cu sufletul, nu doar cu mintea, că obstacolele mari sunt de fapt evenimentele care mă cresc, din care-mi iau cele mai valoroase lecții de viață și care-mi vor folosi și în celelalte situații ce vor urma.
La câțiva ani după accident, mă regăseam într-o cu totul altă energie! Nu-mi mai făcea bucurie nimic din ce era altă dată benefic și potrivit pentru mine în corporație. Energia masculină a competiției mă obosea complet acum și începusem să mă gândesc serios la o schimbare de carieră.
Lucram deja și în zona de Business Coaching, iar experiența de peste 15 ani în management și leadership în domeniul bancar și bucuria de a fi alături de oamenii cu care am colaborat, însoțindu-i să găsească lumina din ei și să-și descopere potențialul nelimitat m-a ajutat să-mi descopăr și să-mi urmez vocația.
Și în final am ales să-mi urmez vocea inimii și să ghidez sufletele care au nevoie de ceea ce sunt eu, de cunoașterea și de experiența mea si de inspirația Divină pe care o primesc și care mă ghidează.
Dacă ți-aș spune un singur cuvânt despre mine, înainte de orice poveste, aș spune că sunt Alchimist.
Sunt alchimistul vieții mele. Am transformat în cei peste 10 ani de după accident, printr-un proces profund interior, toate suferințele, durerile, rănile emoționale, umbrele și fricile, resentimentele, regretele, furia, în acceptare, iubire, recunoștință, echilibru, armonie, pace, bucurie.
Dansul alchimic al Femininului și Masculinului interior
Am învățat cum să mă vindec prin oglindirea în relațiile cu ceilalți și asta e magic, pentru că relațiile, în general, și relațiile de iubire în mod deosebit, au devenit pentru mine spații de vindecare și evoluție. După lucrul individual cu mine însămi, doar prin relații pot spune că eu mi-am integrat cu adevărat propria vindecare și deschidere către intimitate, vulnerabilitate și iubire.
Am ieșit dintr-o relație de căsnicie în care nu mă mai regăseam, însă care a fost cea mai transformatoare experiență pentru mine, cu multe lecții de înțelepciune.
Am făcut pace cu masculinul interior și am lăsat femininul din mine să se manifeste plenar, în armonie cu tot ceea ce este.
Nu, nu mi-a fost ușor și căutările mele au fost multe și experiențele dureroase. Însă am învățat din toate și fiecare a contribuit la ceea ce eu sunt azi. Am învățat și prin suferință cum să fiu în energia mea feminină, dincolo de înțelegerea inițială că a fi feminină înseamnă să mă îmbrac în rochii.
Și mi-a fost extrem de greu să las răbdarea și blândețea să-și facă loc în mine și să se manifeste plenar. Însă știam că aceasta este singura cale pentru a-mi fi bine. Că în cealaltă parte deja știam cum este să fiu.
Și am învățat cu bucurie că atunci când eu, ca femeie, mă manifest din rolul meu de femeie, pot să las spațiu bărbatului să fie în rolul de bărbat. Iar asta este cu adevărat magic pentru amândoi!
Am învățat să ascult cu adevărat un bărbat și să înțeleg înțelepciunea bărbatului bine intenționat. Am înțeles că intuiția nu mă minte niciodată și am învățat cum să mă las ghidată de ea.
Am învățat cum să-mi cresc energia vitală pentru a fi plină de sănătate zilnic, că doar așa pot fi armonioasă cu mine și cu ceilalți. Am învățat, prin practici taoiste și tantrice, cum să lucrez cu energia mea sexuală pentru a-mi potența feminitatea și creativitatea, prin care mă pot susține pe mine și îmi pot susține proiectele pe care le dezvolt pentru femeile cu care lucrez.
Misiunea mea
Eu sunt Elena Olimpia SIM, o femeie curajoasă, plină de optimism și energie, un spirit liber, explorator și curios în descoperirea vieții.
Cu mai multe roluri, în urma studiului și practicilor, psiholog, Spiritual Coach, Tantra Coach, Master NLP, terapeut Theta Healing, terapeut energetic, inițiată în practici șamanice, tantrice și taoiste, am ghidat mii de femei în ultimii 4 ani, în programe individuale sau de grup și în retreat-uri.
Acum ghidez și susțin cu bucurie femeile care doresc să-și descopere feminitatea, senzualitatea și să-și crească încrederea în ele pentru a avea o relație de cuplu împlinită și pasională.
Dacă simți că ești într-un moment în care ai nevoie de claritate privind direcția si sensul vieții tale sau al relației tale de cuplu, al tău ca femeie, te aștept într-o sesiune de claritate cu mine.
Clienți fericiți
Programe
Ani experiență
Emisiuni
Pentru mine, cursul a fost o încheiere fulminantă a acestui an, în care mi-am propus să mă descopăr și reinventez, chiar dacă nu mai sunt la prima tinerețe. Ei bine, pot spune că am recăpătat puterea personală pierdută cu mult timp în urmă, iar forța interioară care s-a deblocat de la un modul la altul reprezintă cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Pot spune că Elena a măiestrit în așa fel aceste întâlniri încât a reușit să scoată din adâncurile noastre comori pe care nici nu mai visam să le recuperăm. Nu pot avea decât recunoștință și admirație pentru munca depusă de Elena și mulțumim din suflet, caci acum el este reîntregit!
Acest program pentru mine a fost minunat, din prima zi a avut un impact puternic asupra mea, în prima meditație m-am văzut pe mine și a fost atât de magic! Uitasem că sunt un om vesel, talentat, că sunt o femeie minunată! Dar am experimentat și tristețe, gelozie, furie, invidie, nedreptate, respingere și, cu ajutorul tău, Elena, am reușit să îmi fac prietene aceste emoții și împreună călătorim, de data aceasta cu multă iubire și lumină si, da, sunt emoții normale. Sunt recunoscătoare că ne-am întâlnit și din tot sufletul îți spun un mare mare mulțumesc. Te îmbrățișez cu multă iubire!
Programul a fost magic pentru mine deoarece am simțit că plec, cu adevărat, în călătoria spre interiorul meu. Instrumentele de lucru pe care le-am primit m-au ajutat să-mi observ mai bine gândurile, convingerile negative pe care le am și cum să le transform pentru a-mi îmbunătăți viața. Am conștientizat faptul că eu sunt mai mult decât m-au făcut ceilalți să cred, că sunt minunată și sunt cea mai importantă persoană din viața mea. Acum mă simt mai deschisă să primesc în viața mea iubirea și toate experiențele pe care universul mi le oferă pentru a evolua. Recomand acest program tuturor celor care vor să-și îmbunătățească viața, deoarece vor primi tot suportul necesar.
Am rezonat cu meditațiile, care sunt foarte puternice, am pus întrebări și am primit răspunsuri prompte și foarte bine documentate. Pregătirea Elenei este marcantă! Pentru că primul curs a fost foarte intens, rezistența / egoul a zis să nu mă înscriu la următorul curs. Dar cu priceperea de dascăl înnăscut, Elena m-a convins să particip și la următorul. A fost MAGIC! A fost un SALT spre mine, de recunoștere, conștientizare, iertare, multă iubire și recunoștință! A scormonit și a scos la iveală tot ce m-a ținut blocată în mentalitatea logicului, măsurabilului... că nu degeaba sunt inginer.