Rănile sufletului, locurile prin care lumina pătrunde în noi
Bine te regăsesc,
Majoritatea oamenilor au încă vii în suflet răni emoționale, traume din copilărie, prin prisma cărora reacționează la ceea ce li se întâmplă, perpetuând astfel tiparele din trecut și adâncindu-și suferințele.
Cele mai multe suferințe pe care le avem în viață nu se datorează evenimentelor, situațiilor în sine, ci interpretării pe care noi o dăm acelor situații.
Până la vârsta de 6 ani, ca și copii, percepem din punct de vedere emoțional ceea ce se întâmplă în jurul nostru, atitudinea pe care o au părinții față de noi. Când suntem mici, părinții sunt Universul nostru și de aceea orice atitudine, vorbă spusă, ne-a impactat extrem de mult! Nu ceea ce erau sau făceau părinții noștri ne provoca anumite suferințe, ci interpretarea pe care noi, copii fiind, am dat-o atitudinii lor.
Ca să te apere de această suferință, EGO-ul (sinele tău fals sau micul EU, creat de minte) vine să te ”panseze”, ca și cum ți-ar pansa o rană, creându-ți măști care să te apere.
Ego-ul ne ”pansează” rănile cu măști
Lise Bourbeau, cunoscuta terapeută canadiană și autoarea cărții ”Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine” spune că suferim cu toții de nedreptate, trădare, abandon, respingere și doar rana de umilință nu o are toată lumea.
Ego-ul nostru crede sincer că ne ajută ”pansându-ne” suferința cu o mască, crezând că suntem mai protejați de suferință. Și atunci când suntem copii, chiar așa este. Doar că, după ce devenim adulți, ajungem să suferim și mai mult. Este ca și cum ai o rană la mână și în loc să o îngrijești, să o pansezi, uiți de ea și se infectează.
De exemplu, daca ești primul copil al familiei, iar mama așteaptă un alt copil și se duce în maternitate să nască, lasându-te în grija bunicilor și neexplicându-ți ce se întâmplă, te vei simți abandonat.
Copiii sunt considerați prea mici de către părinți pentru a li se explica ce se întâmplă, pentru că nu ar înțelege. Total fals!
Promisiuni nerespectate de genul: ”Dacă ești cuminte îți iau bicicletă”, iar mai târziu, când copilul așteaptă să primească bicicleta, părintele îi spune ”Păi nu am bani acum! Îți iau peste o săptămână”. Această atitudine copilul o simte ca pe o trădare!
Cum știi că ți s-a activat o rană
Rănile emoționale se formează în relația cu părintele de același sex sau cu părintele de sex opus. Mama are rolul de a ne învăța să ne iubim și să oferim iubire, iar tatăl ne învață să primim iubirea, să ne lăsăm iubiți.
Dacă ai relații tensionate cu părintele de sex opus care te învață să primești dragostea, asta spune că nu îți dai ție dragoste. Iar relația tensionată cu părintele de același sex, îți arată faptul că nu poți oferi iubirea.
Vei știi că ai o rană activată atunci când:
- Ești afectat de atitudinea sau comportamentul pe care cineva le are la adresa ta
- Te simți vinovat față de cineva și ți-e teamă că-l vei răni prin ceea ce faci sau urmează sa faci sau să spui
- Suferi din cauza a ceva ce-ți faci ție sau cum ești/te comporți cu tine însuți (te critici, te judeci, etc)
Iar când rana este activată, acționăm prin prisma măștii create de ego și atunci nu mai suntem noi înșine.
Cele 5 răni și măștile create de Ego sunt:
- rana de respingere – masca fugarului
- rana de abandon – masca dependentului
- rana de umilire – masca mascochist
- rana de trădare – masca dominatorului
- rana de nedreptate – masca rigidului.
Zilnic trecem de la o rană la alta în funcție de situațiile și persoanele pe care le întâlnim.
În viața profesională suferim, cel mai pregnant, de rănile de respingere și nedreptate, iar în viața personală, de abandon și trădare. De regulă atragem parteneri care au aceleași răni ca și noi, tocmai pentru a ni le vindeca împreună.
Pentru a ne trăi viața fără să mai suferim și să știm cum să acționăm, în loc să reacționăm, e nevoie să știm cum funcționează aceste mecanisme de protecție, coordonate de ego-ul nostru, al cărui scop este să ne protejeze, neștiind de fapt că ne crează o și mai mare suferință.
Vindecarea, un proces dureros cu final fericit
Conștientizarea faptului că înr-o anumită situație ai activată o anumită rană, care este acea rană și cum să nu acționezi cu Ego la conducere, este primul pas spre vindecare.
Este necesar lucrul intens, cu multă introspecție, foarte dureros pe alocuri și absolut necesar pentru ca reconstrucția din interior să fie una durabilă și să pleci mai departe vindecat, acceptând și iertând cu iubire și compasiune, tot trecutul dureros.
Fără să cobori în tenebrele tale, în cele mai dureroase locuri din abisul tău, nu ai cum să ieși la lumină și să renaști!
Sunt fericită pentru curajul și determinarea celor care fac această incursiune dureroasă și atât de necesară.
Iată câteva mărturisiri ale unor femei cu care am lucrat în cadrul unui program cu aceste obiective:
”Pentru mine această parte de călătorie, introspecție, a fost ca o tulburare a apei, care este cruntă, dureroasă. Un drum anevoios care te poate trage înapoi dacă nu ai o dorință puternică să parcurgi acest drum. Am aflat multe răspunsuri: de ce fugeam din relații, cum mă comportam din prisma măștii ca să nu fiu rănită și de fapt mă răneam și mai mult. Am identificat tipare de comportament din relațiile părinților mei pe care și eu le-am preluat inconștient. Foarte multe am aflat și acum știu ce să fac pentru ca vindecarea mea să fie completă. Însă fără ghidarea ta, Elena, aș fi putut căuta toată viața singură și n-aș fi găsit nimic, aș fi rămas în același cerc vicios”, A. I.
”E un drum anevoios, presărat cu multe lacrimi. Dar sunt lacrimile vindecării. Am fost și la psiholog pentru a-mi vindeca această parte și m-a spus că trebuie să privesc spre viitor. Dar cum să privești spre viitor dacă nu ai făcut pace cu trecutul? Pentru prima dată privesc lucrurile cu compasiune. Dincolo de lacrimi este compasiune și vindecare, fără furia creată de rana trădării. Nu știu cum ai făcut Elena, însă pot spune că e ceva magic, văd curcubeul acum!”, R.V.
Pe parcursul vieții atragem (inconștient) oameni și comportamente care ne activează aceste răni cu scopul de a ni le vindeca pentru a ne trăi viața liberi de suferință. Însă avem nevoie să fim conștienți de acest lucru pentru ca procesul să fie asumat și tratat responsabil.
Te îmbrățisez cu mult drag.